Vis de anemic

Vis de anemic

de Camil Petrescu



In tarcul de steiuri ale vaii
Noaptea se topeste rece sid egraba
O boala racoroasa, dar pra slaba
M-a trezit prin usa deschisa a odaii.
In fata
Iasmele crestelor ies din palele de ceata.

Lumina cruda a zorilor
A inceput sa piuie sfios in lunca
Chiuie in mine gandul: buna zi de munca...
Cu toate ca soseaua doarme inca
Subt plapoma greoaie de praf neinceput
Pe subt stanca
Au si pornit spre piscuri cararile inguste.

Agera, viata se intinde-n mine,
Mi-s gandurile sprintene ca saltul de lacuste,
Sangele mi-alearga-n vine
Cum serpuie prin ierburile marunte
Apa de suvoi.

De dincolo, nevazut de noi,
Soarele de az urca spinari de munte,
Luneca-n sus spre tumult.

E-o dimineata proaspata ca aerul din pestera.

Printre steiuri, pe culmi, sclipeste verdeata
Pe care-o aureste tot mai mult
Lumina cruda, dar destul de mestera.

Nevasta cu carne voinica
Imi intinde cana de lut cu lapte
Si rbatul gol si plin...
Fii binecuvantata noapte.






Vis de anemic


Aceasta pagina a fost accesata de 832 ori.
{literal} {/literal}