Cadavrul
de Camil Petrescu
Repaosul saptamanal s-a terminat
Si prin zapada,
Pe cararea inghetata de poleie,
Cazand ades gramada,
Alunecand,
-In siruri rupte
Pe fondul alb curat,
Soldat dupa soldat -
Urcam cu fete supte
Din nou inspre transee.
Ajunsi pe coama goala,
Joasa,
Pe-aci obisnuiti ca intr-un trist acasa,
In timp ce comandantii gravi incheie
Formalitati, aceleasi, de predare,
Pe tacute,
Ne rasfiram spre locurile stiute.
Transeele
Si adaposturile sunt abia-ncepute.
Incat sub sapaturi,
Tot dealul pare,
Asa marunt,
Turtit,
Golas,
Un mare musuroi de cartite sub nea...
Pe cand, aproape,
Crescuta ca o iasma
Deasupra noastra, Magura se-nalta urias...
Gata sa ne-ngroape.
Cercetator se-nalta
Si ne-apasa.
Pe creasta sus,
Pe colt de stei
Sunt Ei.
Si curiosi, desigur, ne privesc,
Cand intr-un singur ceas de-ar vrea
Ei ar putea schimba
Cu naprasnica mana,
Cu mana grea de fier si dinamita
Transee si-adaposturi in tarina.
De ce n-o fac?
Nu stim...
Se vede ca, iscusiti,
Ei ne pastreaza pentru ziua de atac.
Sau poate s-au deprins si ei cu noi,
Cum ne-am deprins si noi cu ei,
Cu gloantele,
Cu painea muceda
Cu tovarasia mortii, neintrerupta, lanceda,
In inserarea limpede si rece,
Nepasatori, soldatii merg pe creasta
Si pe zapada alba trece
Sir de umbre
Omenesti, la fel taiate, sumbre.
Un grup s-abate-n marginea cararii,
Cate un soldat s-apleaca mult sa vada
Mai bine,
Mai de-aproape,
Ce zace azvarlit, uitat pe zapada.
Intrebat tulburat ceva si-asteapta.
Dar nu raspunde nimeni intrebarii.
Ramane-n gol ca pe o treapta.
Mai vin si altii-n marginea cararii
Stihii, uitate-n ei, atinse se desteapta.
E un cadavru tapan, inghetat
Si aruncat pe giugliul de zapada.
De-atatia morti satula
L-a scos dintre retele vreo patrula.
Soldatii vin cu toti, pe rand sa vada
Aceasta nensemnata victima
A-ncaierarii dintre milioane
Zvarliuta pe troiane.
Privesc lung - si scurt se departeaza
Cu ochii-ntunecati, cu-o gheara-n inima.
Sta rezemat in cot, cam intr-o rana,
Se vede c-a-ncercat sa se ridice.
Cealalta mana
Cu degetele osoase si-nclestate
Ai zice
Mai curand o gheara,
Ar vrea sa pipaie o tampla vanatat de ceara,
In care patru puncte-n rand
Se prelungesc prin firisoare micid e sange.
Rupand pleoapele-nrosite,
Lucesc doi ochi de sticla galbejita...
Sub nasul prea semit
O gura cu mustata rose plange
Cu dintii stransi
Scarbos schimonosita.
O alta rana-n piept,
Pe care i-a oblojit-o neaua,
I-a murdarit de sange si mantaua,
Iar doua gloante-ntarziate
De prisos,
Izbind bocanca scorojita,
Zgarcira-aproape caraghios
Piciorul drept.
Un soldat intreaba de pomana,
Care sa fi fost intaia rana,
Oricum,
Acum
Organe, haine, groaza la un loc
Nu sunt decat un bloc
De ceara vanata, de sange
Si postav cu flori de chiciura,
Intepenit de ger
Intr-o hidoasa statua zgarcita
Pe lintoliul rece de zapada intarita.
In treacat
Soldatii se opresc,
Se-apleaca si-ndelung privesc,
Tresar usor
Si palizi, brusc ingandurati
Cu-adumbriri de lasi
Se departeaza.
Deasupra noastra Magura planeaza
Ca un turn al Vvailonului.
Nenduplecat, urias.
Cadavrul
Aceasta pagina a fost accesata de 2489 ori.
