Ciorna I

Ciorna I

de Camil Petrescu



Atat de mult esti ceea ce-am dorit insingurat,
Ca iata acum
Apropierea ta adevarata.
Neasteptata, negandita, la doi pasi,
Ma-ngheata ca  nalucire.
Calatoreau spre tine gandurile mele
Uscate, ratacite
Pasari obosite peste pustiuri nisipoase;
Arar ca norii mici spre pajisti insorite.
Dura uscata-n suflet
Invartejirea desnadajduita-a unui gol.
Si-acuma numai daca stai in loc
Cu fragezimi de carne si de crin
Fiinta mea spre tine navaleste

Cum navaleste vantul din pustiu
Spre golurile marii verzi.
As vrea sa-ti spun acestea
Cu glas de toata ziua
Cu rasuflarea calma
Si sa gasesc cuvinte mai simple decat piatra,
Pe care poti s-o tii in palma.
Ma tot gandeam intr-una ca s-ar putea sa vii.
Dar simt ca daca-ai face-acum
Un pas spre mine
Cu ochii mari ca o chemare, vii,
Parelnic lujer de nalba
Gand crescut spre zenit;
Apropierea ta adevarata
Cu trupul in matase alba
M-ar ingrozi ca nalucirea brusca
A unui mort iubit.




Ciorna I


Aceasta pagina a fost accesata de 1672 ori.
{literal} {/literal}