Final

Final

de Camil Petrescu



Marea crancena de plumb viseaza salbe
Si resoarbe-nveninata, spume albe.
Pe deasupra-i sarma-ntinsa intre munti
Peste pasii mei alaturi, si marunti.

Doamne, din ce gropi, din ce canal,
Ma azvarli ca pe-un cadavru, sideral,
Ce descrie cu picioarele lipite
Traiectorii in ocol, de monolite?

Timpul se dilata-n gol si vin prin spatii
Catre mine, flamanzite constelatii...
Sorii noi au nimburi mari de sfinti. Eu trec
Ca o pasare mantuita de inec.

Semnul e de aur, stiu, blestem de soi...
Negresit Steaua Polara. Dar apoi?




Final


Aceasta pagina a fost accesata de 852 ori.
{literal} {/literal}