Fragment I
de Camil Petrescu
Treci pe langa mine in aceasta alba zi,
Ca o faptura vie fara umbra, si
Fara ca nimeni sa te poata sti.
Cum, ca fierul cenusiu, sa nu mai fie
Ceea ce a fost atat de mult?
Atata rece vecinicie
Dupa atata zbatere si-atat tumult?
Poti sa respiri in timp rarefiat, fara raspuns?
Pentru piscurile nefiintei, pasul ti-e de ajuns?
De ce am ales oare
Cerbicia de a vrea totul sau nimic?
Arderea, fara fum si rest, orbitoare?
Aruncarea-n golul gandului cu ochi inchisi?
N-am vrut parelnicul paienjenis
Surasul ca un fir de borangic
Ne-a inghetat fagaduiala fara soroc.
O, nebunia de a fi vrut totul sau nimic!
Fug de tine, cautandu-te in ceas, in loc.
M-am intors in sala goala a Universitatii vechi
Necunoscut de pereti, de bancile perechi,
Ca un gladiator in arena unui amfiteatru
Desert.
in capatul pupitrului de lemn inert,
Fata cu parul de-arama si-obraji de nufar
Era, dar nu era decat stihia unui numar
Asa cum si pentru vecinicia cerului, patru
si cu trei fac sapte.
Stam, descumpanit intre cer si noapte.
Fragment I
Aceasta pagina a fost accesata de 3831 ori.
