In prag

In prag

de Camil Petrescu


Deschide ferecata poarta,
Kicsikem,
Sunt acolo-ngramadite
Tristeti de mult uitate,
Vechituri si ganduri parasite,
Toane reci pe langa soarta.

Rand pe rand am aruncat acolo,
Ca intr-un pod de casa,
Atatea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prafuite de uitare,
Zestre si povara fara rost.

In jiltul fericirilor trecute,
Cu caltii scosi afara,
Doarme somnoros "odinioara"
(L-o cuprinde candva cartea
Amintirii prefacute.)

Treze stau prin colturi drame doar schelete,
Printre ele nebunii sapate in perete,
Glume care-ncearca nemurirea,
Spinari reci de salamandre
Subt dusumeaua mintii, prin meandre.
A trecut pe-acolo moartea si iubirea.
Cine sa le judece si sa desparta?

O, deschide ferecata poarta
Kicsikem
Nu te teme
Duhurile toate te privesc
- Unele cu drag -
Caci, alba si frageda,
Tu te profilezi usoara
Ca pe un primavaratec prag.
Si-n jurul tau
Tremura lumina cruda de afara.





In prag


Aceasta pagina a fost accesata de 2205 ori.
{literal} {/literal}