Mana
de Camil Petrescu
Printre trunchiurile reci de brazi
Cu baionete la arma,
In intuneric, ca pe-un fond
Marliti si gravi,
Trei camarazi
Iesiram din transee pentur rond.
Si-acum de vreme-ndelungata,
Pe-o ploaie putreda si fara inceput
Peste santurile-adanci
Clapacim cu greutate prin noroi,
Alunecam becisnic pe branci.
Prin noaptea neagra, uda,
O grota fara stanci si mocirloasa -
Ca pasii nu cumva sa ni s-auda,
Ne strecuram plutind ca trei strigoi
In bezna unui necuprins cavou.
Statornic si aproape,
De langa noi, de undeva
Pocnetse cate-un foc de arfma,
Fara ecou,
De parca, explotand, se sfarma
Nucleuri ude de-ntuneric.
Nu vad nimic
Trec buimac peste goluri de abis
Si daca n-ar fi mana care ma tine,
Greoaia mana de soldat care ma poarta,
As crede ca m-am trezit in vis
In apa neagra-a unei mine.
De-acum iesim dintre retele ca pe-o poarta
Care ma cheama de manta cu degete de cuie.
Usi lichide grele ca de fier
Pana la nevazutul cer
In urma noastra nesimtit se-ncuie.
In intunericul adanc si orb
Nu simt, nu vad
Si-auzul meu slabit nu prinde nici o soapta.
Ca pe Oedip, dupa stupida fapta.
O mana nevazuta si calda
Ma poarta
Printr-o intensitate de Nimic
Lichefiat si negru.
Suntem aproape, poate, de santul inamic,
Dar eu nu simt, nu vad si nu aud nimic.
Cu greutate lunecand.
Imi smulg picioarele
Si inteleg infiorat
Ca pamantul
Ma vrea,
Ma suge lacom,
Cu buze viscoase de noroi.
Dar unde sunt acum...?
Si unde merg...?
Din cate-au fost - atat de multe -
Dintre cei cu care am plecat
E langa mine doar o mana calda care-mi poarta mana
A unui nevazut...
In gand o vad
Vag luminoasa,
Alburie -
O fotografie, in cartile oculte.
O, mana groaznica de frate
Care ma poarta
-Sub ce de nenteles osanda? -
Pe poteca grea de ura neagra,
Dintre doua lumi la panda.
Mana
Aceasta pagina a fost accesata de 2163 ori.
