Plecare

Plecare

de Camil Petrescu



Sub platose de os, el s-a mirat, si slab,
surasul a cazut in gol, doar ochii sloi
au amintit de-o intelegere-ntre noi.
Cand totul a pornit, covor arab,
a aruncat din nou privirile-napoi.

Dar nu, dar nu, faina pe obrajii lungi
s-au adancit in carne doua dungi;
in unghi - zbor de cocori - s-au adunat
intre sprancene ganduri. Si barbat
in rochia cu ciucuri si cu stele
a masurat caderile-ntre ele;
la stanga si la dreapta a facut frumos
zambind, bezea trimisa de pe scena mortii.
Desi nu-ntelegea nimic, era duios;
avea o tumba de facut in fata portii.

Cand a plecat pe trotuar rulant, agale
mai flutura ca o batista mana moale.

Pe zece linii paralele in rambleu
armate de locomotive s-au pornit
dezlantuite, indarjite in granit...
Cand fier in fier s-a prabusit, mereu
surasul a plutit de orhidee cast;
intr-o spirala mare-apoi sub cerul vast.

Cand a plecat pe trotuar rulant, agale
mai flutura ca o batista mana moale.






Plecare


Aceasta pagina a fost accesata de 947 ori.
{literal} {/literal}