Sonet

Sonet

de Camil Petrescu


- fabula -


Psalmodierea nentrerupta-a ploii
E trista ca un cantec de-ngropare.
Iar cei ce trec pe strazile murdare
Sunt palizi si tacuti ca si strigoii.

Tacuti viseaza-n jilturi solitare
Martirii vremii rele si-ai nevoii,
Boemii pesimisti - si chiar eroii
Gindesc la tarile scaldate-n soare.

Sala friguroasa-ntunecata
Se pare, caverna cuaternara
Din care tot nu se topira sloii.

Si-n timp ce lumea pare condamnata
Din valul unui nou potop sa piara
E uimitor ce veseli sunt strigoii.






Sonet


Aceasta pagina a fost accesata de 1436 ori.
{literal} {/literal}