Vis de anemic

Vis de anemic

de Camil Petrescu

In cupa verde-a vaii,
Noaptea se topeste rece si de graba,
O boare racoroasa, dar prea slaba,
M-a trezit prin usa deschisa a odaii
Lumina limpezita-a zorilor

A inceput sa piuie sfios si cristalin in lunca.
E timpul minunat de munca.
Cu toate ca soseaua doarme inca
Sub plapoma greoaie de praf neinceput,
Pe sub stanca
Au si pomit spre munte potecile inguste.
Se-ntinde-n mine proaspata viata
Mi-s gandurile sprintene.
Ca mersul de lacuste,
Si sangele inviorat mi-alearga-n vine

Cum serpuie, prin ierburile marunte,
Apa de suvoi.
Soarele se urca poate dincolo de munte.
Nevasta cu carne voinica
imi intinde cana de lut cu lapte
Si bratul gol si plin
Fii bine cuvantata, noapte




Vis de anemic


Aceasta pagina a fost accesata de 1609 ori.
{literal} {/literal}