Act venetian - Actul 1 - Scena 2

Act venetian - Actul 1 - Scena 2

de Camil Petrescu


Actul I

Scena II


Pietro, Cellino
 

Pietro (s-a asezat la masa cea mare de lucru)

Nicola (care iesise si el, revine si anunta): A venit acel cavaler.
 

(Pietro ii face semn cu mana ca poate sa intre). 
 

Cellino (intra inzorzonat cu maniere de cavaler de curte. Face un salut gratios si sigur de el): Am placerea sa va salut, Signor Proveditore.

Pietro: Nu ma intereseaza placerea d-tale. Cine esti d-ta?

Cellino: Excelenta, m-ati chemat.

Pietro (nervos, iritat, bate cu pumnul in masa): Cine esti d-ta?

Cellino (intimidat, si-a pierdut alura de gratie): Sunt Cavalerul Marcello Mariani, din familia Mariani, inscrisa in Cartea de aur de la 1214, iar de la 1534, baroni ai Sfantului Imperiu.

Pietro: Nu ma intereseaza familia d-tale. Ma intereseaza sa-mi spui cine esti d-ta.

Cellino (scuzandu-se): Am crezut ca de vreme ce m-ati chemat, stiti cine sunt.

Pietro: Daca nu mi-ai parea prost ca un paun, as putea lua asta drept o obraznicie Dar s-ar putea sa fie amandoua.

Cellino (consternat): Signor

Pietro: Din nefericire esti si comandantul fregatei Vellocitta?

Cellino: Da, Signor

Pietro: Asta e mai mult decat sa fii ramasita unui neam ilustru in orice caz, ar fi trebuit sa stii ca acesta-i titlul pe care trebuie sa ti-l dai cand esti chemat in interes de serviciu. Te rog deci sa-mi spui cine esti?

Cellino (nesigur de el): Sunt capitanul Marcello Mariani comandantul fregatei Vellocitta.

Pietro: Buna ziua, te rog, stai jos

Cellino (are un aer cu totul buimac. Se vede ca nu e obisnuit sa fie tratat astfel, se aseaza). Dar, excelenta ...

Pietro (sever): Cate vele, cate tunuri si ce echipaj are Vellocitta?

Cellino (interzis, nu stie ce sa spuna): Nu m-am interesat inca (sovaie) N-am vazut-o inca ...

Pietro: De cand esti comandantul ei?

Cellino: De sase ani.

Pietro: De sase ani, si n-ai vazut-o niciodata?

Cellino: Trei ani am fost pe langa ambasada noastra din Franta. De doi ani sunt atasat pe langa persoana Dogelui.

Pietro: si in acesti doi ani n-ai gasit niciodata timpul si n-ai avut curiozitatea sa vezi aceasta corabie, si sa cunosti oamenii pe care ii comanzi?

Cellino: Asa cum e obiceiul, echipajul mi-a facut vizite de anul nou, in fiecare an. Atunci am impartit bani trupei si daruri ofiterilor.

Pietro: si acum cine se ocupa de vas?

Cellino: Secundul ei locotenentul (cauta si nu gaseste) stiu ca toata flota este insa in revizuire si reparatie, fiindca este in mare parte avariata.

Pietro: Da, flota este in reparatie. Dar aceasta nu ne-a impiedicat sa constituim ordinea de bataie si sa lucram, in asteptarea vaselor toti ofiterii isi instruiesc echipajele. Se lucreaza la aprovizionarea cu munitii, se fac situatii de effective. Ieri, s-au facut exercitii de tragere. D-ta n-ai fost niciodata prezent in decursul acestor trei luni, desi la inceput ai fost anuntat ca toti ceilalti si apoi poftit de catre camarazi sa vii.

Cellino: Ocupatiile mele pe langa Doge m-au impiedicat sa viu.

Pietro: Ocupatiile d-tale sunt foarte nelamurite pe acolo, in timp ce pe vas se va simti lipsa comandantului. si chiar daca vei veni, ma intreb cata pricepere are acest comandant cate calatorii de cursa lunga ai facut pana acum?

Cellino: N-am avut prilejul unor asemenea calatorii.

Pietro: E un prilej pe care un marinar il cauta anume. in cati timpi se strange vela superioara?

Cellino: Nu mi se pare necesar ca un comandant sa stie un lucru pe care il pot executa subalternii lui .

Pietro: Este din ce in ce mai lamurit pentru mine ca d-ta nu ai calatorit pe mare decat ca pasager si totusi esti comandantul unui vas de razboi.

Cellino: Acesta-i cazul tuturor tinerilor inscrisi in Cartea de aur din Venetia. Vorbesc de cei care sunt comandanti de vase. Lepante a stat in atac cu spada in mana, la prora navei lui, si a sarit in fruntea oamenilor pe puntea navei turcesti din fata si dupa ce a curatat aceasta nava, din pricina ca stramtoarea toata era inchisa de sute de nave de lupta, n-a putut sa se mai descurce cu nava lui si a luptat mai departe sarind de pe vas pe vas asa s-a castigat cea mai mare batalie navala a crestinatatii (Apasa pe "acest') Acest Mariani a fost facut baron al Sfantului Imperiu.

Cellino (surprins, incurcat): Era strabunicul meu.

Pietro: Nu, dumneata esti lepadatura lui.

Cellino (ar vrea sa spuie ceva, dar privirea taioasa a lui Pietro il ingheata): Signor!

Pietro: Oamenii ca acest Gregorio Mariani, luptand peste mari departe, au facut gloria Venetiei si i-au adus palatele de pe canaluri, San Marc bisericile, toate cheiurile si Arsenalele Ei au adus totul, cei de aici n-au adus decat mlastina. Erau capitanii care iubeau caile de apa inspumate si fara sfarsit Cei care lipseau trei sferturi de an si cate odata si trei ani de acasa Ai auzit de Marco Polo? (surade amar) Pe atunci Republica era aparata in Egipt, pe insula Cypru, pe Bosfor, caci Mediterana era un lac Venetian. Azi ne aparam la Lido si in baltoacele de la Mestre.

Cellino: ingaduiti-mi sa va spun ca Republica a durat 1400 de ani ... Poate va mai dura inca o mie

Pietro (uimit): inca o mie de ani? Vrei sa spui inca 20 de ani si nici acestia siguri. Nu stiti nimic din cele ce se intampla in lume. Nu Cu un tineret de starpituri gatite ca niste catei, asa cum e tineretul patrician de azi, mergem spre sfarsitul sfarsitului "Vellocitta" va pleca poate peste cateva ore, in recunoastere, inaintea flotei. Cine va comanda fregata?

Cellino: Secundul vasului va fi fericit desigur sa comande aceasta recunoastere.

Pietro: Cu alte cuvinte d-ta ai titlul, dreptul de a porunci, dreptul de a rasplati, avantaje de tot soiul, vei avea si onorurile in caz de biruinta, dar in lupta nu vei fi cu oamenii dumitale, nu le vei simti fiorul pe care il da pavilionul inaltat brusc pe catargul navei amiral, ca semn de incepere a luptei, nu vei retransmite palid ordinul de atac pentru oamenii de pe vasul dumitale. Vei fi in ceasul acela fara seaman, in cine stie ce alcov. Tragi totusi nadejdea secreta ca "Vellocitta" va straluci in lupta, chiar de se va scufunda, si ca vei fi sarbatorit, in calitate de comandant, in saloanele Signoriei si in budoarele patriciene

Cellino: De ce as merge sa comand eu acolo unde nu ma pricep? Comanda mea, daca imi permite excelenta voastra sa remarc, are un caracter reprezentativ Actele Republicii tin socoteala de acesti 1400 de ani, - de acest trecut fara care Venetia nu ar fi Venetia, iar forma acestei recunoasteri este mentinerea in fata a acelor familii care in trecut, asa cum ati spus, au adus gloria si bogatiile cetatii Secundul meu, si la fel ceilalti comandanti care sunt in aceeasi situatie, inteleg ce avantaje inseamna pentru ei sa fie sub comanda directa a unui nobil din apropierea Dogelui.

Pietro: Nu tagaduiesc ca din nefericire sunt si ofiteri care gasesc de folos sa fie astfel protejati. Dar nu e nici cinstit, nici cuviincios si nici frumos in orice caz, eu nu merg la lupta cu astfel de comandanti Vreau ca meritul sa fie merit raspunderea, raspundere; si rasplata, rasplata Vreau la comanda oameni intregi, nu papusile altor papusi caraghioase (se ridica in picioare sa-i faca loc la masa, apoi il pofteste sever) Aici pe masa asta, ai hartie de scris si o pana. Scrie te rog si semneaza o scrisoare catre Proveditorul flotei, prin care arati ca, nefiind marinar, nici prin chemare, nici prin pregatire, renunti la comanda fregatei "Vellocitta" si la orice grad ofiteresc in flota.

Cellino (uimit, nu-i vine sa creada, are o brusca miscare de indignare, dar se stapaneste si raspunde sfios, caci e dominat mereu de privirea aspra a lui Pietro): Nu pot semna astfel de scrisoare.

Pietro (dur, vine un pas spre el): E dorinta mea asta.

Cellino (lupta cu el insusi dar gaseste totusi puterea de a rezista): imi cereti un lucru nedrept.

Pietro: Nu pot discuta cu d-ta chestiuni de dreptate si nedreptate. Alfabetul meu n-are nicio litera comuna cu al d-tale, ca sa fie posibila o lamurire. Este dorinta mea ca d-ta sa scrii si sa semnezi aceasta scrisoare. intelegi? Dorinta mea.

Cellino (sovaind, disperat aproape): Nu pot sa renunt la gradul de ofiter al flotei. E atributul familiei mele de patrician.

Pietro (vine furios spre el, e gata sa-l loveasca, se stapaneste, dar cu fiecare gest aproape ca il palmuieste.) Dar daca nu-mi place mie sa intalnesc acest cap de berbec frezat? De ce sa risc sa ma gasesc obligat sa stau de vorba cu un cap care imi inspira greata (cu bastonul cel lung de pe masa, ii da jos peruca, asteapta un gest de raspunda. Vine spre el cercetator). Porti alunite false ca o curtezana? (ii ia propriul lui jabo si ii freaca obrazul de-i scoate pata neagra. S-a murdarit de pudra, si-i spune in scarba) Esti pudrat ca o paiata.

Cellino (se frange ca un vierme, dar groaza de Pietro e mai mare). Va rog !

Pietro (cu dezgust): Ma rogi? ha ha ha ma rogi? E si clipa sa ma rogi. Asculta, esti cel mai josnic poltron pe care il cunosc. Am auzit multa lume gasindu-te totusi simpatic.

Cellino (a renuntat la orice intentie de a raspunde, e multumit si cu atat): Signor, nu ma cunoasteti daca m-ati cunoaste ...

Pietro (vine la el, ii cere cu un gest moale sabia): Da-mi putin sabia d-tale.

Cellino (ii da sabia incurajat oarecum de acel "simpatic" si de gestul moale): De obicei, port pumnal. Am primit-o in dar acum trei ani in Franta.

Pietro: Ai primit-o in Franta? (o examineaza) Ciudat, stiam ca pe acolo sabiile sunt altfel. Tocmai ca vream sa vad anume ce fel de sabie ai d-ta. A mea ar fi sarit singura din teaca oricine ar fi fost acela care mi-ar fi vorbit asa cum ti-am vorbit eu d-tale. (i-o zvarle cu dispret inapoi si ii arata cu un gest taios masa de scris) Treci si scrie scrisoarea.

Cellino (intelege ca nu poate sa-l induplece, ia un soi de hotarare, totusi foarte prudent): Acest titlu si aceasta insarcinare mi-au fost conferite conform legii, prin ordinul Dogelui, si nu am dreptul sa renunt la ele decat cu respectarea acelorasi forme.

Pietro (isi musca usor buza de jos): Bine dar daca ramai comandant al fregatei, tot conform legii, te previn ca daca maine nu te infatisezi la serviciu, te vor aduce oamenii mei in fiare, oriunde te vor gasi (a vorbit iritat).

Cellino (vag incurajat): Avand in vedere ca sunt necesar in insarcinarile mele de la Signorie, se va gasi poate cine sa ma scoata din fiare.

Pietro (palid cu o violenta groaznica): Scoate sabia si vino numaidecat dupa mine in gradina.

Cellino (incremeneste, ingrozit nu mai stie ce sa creada): Signore ...

Pietro (cu o voce hotarata si aspra): Porneste inainte am sa-ti arat eu ce inseamna sa insulti pe Pietro Gralla.

Cellino (cu un soi de disperare): N-am vrut sa va insult, am vrut numai sa ma apar.

Pietro: M-ai insultat cand iti inchipui ca o masuraa luata de mine poate fi anulata prin astfel de interventii si mai ales cand indraznesti sa-mi spui mie acest lucru este o nerusinare, care nu poate fi pedepsita decat intr-un singur mod. Scoate sabia, caci altfel iti retez urechile si-ti scurtez nasul aici, pe loc (si-a scos sabia). Te voi vindeca de cuceriri de femei si de interventii prin ele.

Cellino (si-a pierdut cu totul capul, nu mai stie ce sa faca): Am vrut sa spun ...

Pietro (cu un gest scurt, ca o concluzie): Treci si scrie.

Cellino (a trecut la masa si scrie, pe urma semneaza).

Pietro (il urmareste domolit, iar dupa ce Cellino s-a ridicat de la masa examineaza hartia si o azvarle apoi cu dispret intr-un colt al mesei. Cellino mai asteapta parca naucit in pici. Vocea lui are acum o calda tristete, ca o nostalgie a unui lucru imposibil): Esti multumit de d-ta insuti?

Cellino (simte schimbarea din vocea lui Pietro, raspunde usor indurerat): Nu inteleg intrebarea pe care mi-o puneti.

Pietro (cu un ton usor melancolic, cu o ironie prieteneasca): Am vazut ca de familia d-tale, inscrisa in Cartea de aur de la 1214, esti nespus de multumit. Te-ai intrebat vreodata daca acest sir de stramosi este si el tot atat de multumit de d-ta?

Cellino (justificaad-se): Duc viata pe care o duce orice tanar patrician.

Pietro (cu tristete, parca binevoitor): ti-ai cercetat-o vreodata mai de aproape aceasta viata de tanar patrician? in felul ei, in satisfactiile pe care ti le ofera? (asteapta cateva clipe si pe urma isi raspunde singur) Ce intrebare? (surae) Dar este destul sa te priveasca omul cateva clipe ca sa vada, nu te supara, ca te topesti de admiratie pentru ceea ce esti, pentru cine esti si pentru cum esti. Capul acesta este un cap care se priveste toata ziua in oglinda, gateala d-tale dovedeste ce subtire iti socotesti persoana si cat de mandru esti de locul care ti se ofera in anume anticamera. Drumul pana in acea anticamera ti se pare si el o izbanda pentru care crezi ca meriti sa fii invidiat si stii bine ca esti invidiat de altii, care sunt mai putin inzestrati ca d-ta, pe linia d-tale. Sunt mai putin frumosi nu atat de bine dichisiti, de familie mai putin nobila, mai putin isteti ca d-ta, cum sa spun, in slugarnicie (surade trist si obosit) Altminteri stiu ca in felul d-tale esti o fala a aristocratiei venetiene.

Cellino (foarte sincer): Ce pot sa fac decat ce se cere unui tanar de rangul meu?

Pietro: Adica sa te imbraci, sa mananci, sa te dezbraci si sa te culci?

Cellino: Sunteti din nou batjocoritor.

Pietro: Nu, te intreb sincer, cu dorinta de a afla un raspuns. Spune-mi ce faci altceva mai cinstit decat obositoarele ispravi de a te imbraca, de a manca, de a te dezbraca si a te culca iarasi?

Cellino: Cred ca principalul lucru este sa nu faci nimanui rau si socot ca nimeni nu se poate plange de mine. Nu iau nimanui nimic din ceea ce i se cuvine.

Pietro (zambind obosit, ii vorbeste usor, fara ura): Hm hm. Chiar asa sa fie? Ai vazut ca nu erai comandant de fregata decat rapind acest drept unui tanar merituos care nu avea privilegiul d-tale de a se fi nascut cu diploma de nobil tiparita pe spate. Esti primit in secretele Signoriei pentru serviciile si meritele castigate de familia d-tale, fara ca d-ta sa mostenesti de la aceasta familie si stiinta datoriei implinite si fara truda cu care ea a platit onorurile Cartii de aur. Misiunile fastuoase cu care te onoreaza Republica sunt posibile in primul rand fiindca Republica exista dar d-ta n-ai facut nimic personal pentru ca aceasta Republica sa existe. Cheltuiesti bani, mai multi decat ai, mai multi decat ai mostenit, se pare, si dupa cate mi s-a spus, iei bani si de la femei, bani munciti sa zicem de altii. Iata deci ca nu esti ca nu e chiar atat de cinstit ceea ce faci. Dar nu despre cinste si moralitate vreau sa-ti vorbesc. Latina asta, stiu ca nu o prea intelegi d-ta. Vreau sa vorbim pe limba d-voastra, a tinerilor patricieni de azi.

Cellino (lovit mai curand de amaraciunea cu care i s-a vorbit, se indrepta spre usa): Sunt in casa voastra, excelenta, si-mi este foarte greu sa pot vorb.i Am fost chemat in interes de serviciu. Cred ca e mai nimerit sa plec, ca sa evit in modul acesta situatia de ...

Pietro (il cearta fara suparare): De ce ti-ai adus aminte ca esti diplomat? Nu, iscusin.a d-tale diplomatica nu te poate ajuta. tin foarte mult sa spui tot ceea ce gandesti. De multa vreme vreau sa stiu si eu ce se petrece sub o frunte Venetiana de azi.

Cellino: Ei, bine asta-i Venetia. De cateva sute de ani asta-i Venetia. De aceea nu inteleg ce aveti cu mine. De ce imi cereti mie socoteala pentru tot ce se intampla azi in Venetia.

Pietro: Pentru ce? (cu o nespusa parere de rau pentru ceea ce nu e) Pentru ca esti tanar? Pentru ca ai fi putut fi tanar.

Cellino (surprins): Tanar?

Pietro: Da. A fi tanar inseamna a fi de otel. A privi totul in fata. A nu putea minti niciodata. A nu putea indura sa fii mintit de altii. A nu putea ingadui minciuna oriunde ai intalni-o. A uri nedreptatea cand esti tanar nu poti fi legat de nimic incaleci tu viata cum vrei. Fiindca ii poti da cu piciorul. Nu te taraste ea ca pe o epava, care nu mai stie sa renunte.

Cellino: Poate sa spuna ce gandeste, azi, cineva in Venetia?

Pietro: Cand esti tanar nu mai este nimic intre Dumnezeu si lume, decat fiinta ta poti zice: Nu.

Cellino (uimit): Poate sa zica cineva "nu" azi la Venetia? Cu Consiliul celor zece si cu cei trei inchizitori?

Pietro: Da ar fi putut s-o spuie cei tineri daca ar fi fost tineri. Ah! tineretul acesta Venetian cate sperante nebunesti am pus in el.

Cellino: Tinerii patricieni de azi nu pot fi vinovati. Oare ei au adus Venetia in starea in care ziceti ca este acuma? Tinerii patricieni?

Pietro (uimit): Tinerii patricieni? Ce cuvinte fara sens. Tinerii patricieni? Nu, voi nu sunteti tineri. Nu exista tineri patricieni. Voi v-ati nascut batrani ati mostenit putreziciunea tot mai urata a inaintasilor. Sangele vostru s-a subtiat, organele voastre albicioase au frumusetea fiorilor de putregai. Mintea voastra este anemiata si functioneaza numai la suprafata. Tot corpul este intaratat de o mancarime permanenta cand oasele sunt moi ca zgarciul si strambe, judecata este copilaroasa. Cand cate un exemplar izbuteste un corp intreg, de poate sa stea in picioare, cartita sapa in alta parte. El are atunci mintea nelegata. Nu poate sa stea singura drept (cu sila) Oasele voastre se rup usor ca tulpinile de flori uscate. Voi nu sunteti tineretul Venetian. Patricienii acestia putrezi nu mai pot da nastere unui tanar. Progenitura lor seamana, ori la trup, ori la minte, cu o lipsa si cu un plus, cu progenitura maimutelor. Dar undeva ar trebui sa fie tineretul adevarat Venetian. Cu mintea agera, cu trupul sprinten si sanatos. Pier insa nestiuti, in fiecare an, pier nenumarati din acest tineret aici in cetate, cum piere orice samanta buna in mlasstina putreda unde nu prind decat buruieni taratoare. Nu le prieste locul (a ramas pe ganduri, adanc indurerat, e ca o lumina stinsa de mult in el, se duce iar la fereastra, parca ar cauta ceva).





Act venetian - Actul 1 - Scena 1
Act venetian - Actul 1 - Scena 2
Act venetian - Actul 1 - Scena 3
Act venetian - Actul 1 - Scena 4
Act venetian - Actul 1 - Scena 5
Act venetian - Actul 1 - Scena 6
Act venetian - Actul I - Scena 7
Act venetian - Actul 2 - Scena 1
Act venetian - Actul 2 - Scena 2
Act venetian - Actul 2 - Scena 3
Act venetian - Actul 3 - Scena 1
Act venetian - Actul 3 - Scena 2
Act venetian - Actul 3 - Scena 3
Act venetian - Actul 3 - Scena 4
Act venetian - Actul 3 - Scena 5
Act venetian - Actul 3 - Scena 6
Act venetian - Actul 3 - Scena 7


Aceasta pagina a fost accesata de 1292 ori.
{literal} {/literal}