Act venetian - Actul 2 - Scena 2

Act venetian - Actul 2 - Scena 2

de Camil Petrescu


ACTUL II

Scena II


Alta, Cellino, o Voce din afara
 
Vocea din afara (Vocea Faniei, oarecum inabusita, dar alarmata, de dincolo de usa): Siora Siora, Sior Pietro! Vine Sior Pietro!

Alta (dintr-o miscare sunt amandoi in picioare): Pietro!

Cellino (incremenit, o priveste, se privesc nauciti)

Vocea din afara (speriata): Vine Sior Pietro.

Alta (buimacita, ingrozita nu se poate aduna): Nu nu e peste putinta, a plecat cu flota! E peste putinta! (arzand, spre cea din afara): Fania, te inseli, nu se poate sa fie.

Vocea din afara (staruitor): Cunosc gondola. E Nicola la lopata, in picioare. La coltul Arsenalului ii lumineaza torta fata.

Cellino (se zbate ca o salbaticiune incoltita): Ce mi-ai facut? Ce mi-ai facut! (izbucnind deznadajduit) Ah, cum ai putut sa minti atat de hain, femeie vicleana!

Alta (refacandu-si grabnic imbracamintea): Crede-ma, era vorba sa plece. Toata flota trebuia sa plece.

Vocea din afara (nelinistita): Siora, gondola a trecut de aripa arsenalului Siora, Pietro este in picioare langa Nicola.

Alta (nefericita): intelege, toata flota trebuia sa plece

Cellino (pierit): Ai mintit si minti si acum (cu o deznadejde si cu o sinceritate fara ura) Ah, am stiut totdeauna ca ti-e sufletul un nod de vipere. (bajbaie cu mainile) Negru a fost ceasul cand m-am increzut in tine (vrea sa-i ia mainile). Asculta!

Alta (intr-o fierbere care o nauceste): Lasa-ma, lasa-ma! (spre usa) Fania, ce gondola e aici?

Vocea din afara (speriata si mai mult): Niciuna, i-ati spus lui Giorgio sa nu astepte, sa vie maine dimineata.

Cellino (paralizat acum de groaza): Ce cainoasa prefacuta! (cu un ranjet indurerat si totusi fara ura) Tare trebuie sa fii mandra de marsavia ta. (Cu un spasm si cu un scancet innebunit) Cum am putut sa ma incred in cuvantul tau? (cauta de prisos) Pumnalul meu (se frange ca nu mai are nici atat).

Alta (zguduita): ti-am aruncat pumnalul. (cu un cheag de nadejde) Fania, vezi, nu se indreapta spre Arsenal?

Vocea din afara: A trecut de poarta Arsenalului. Vine incoace. Sior Pietre este in picioare, rezemat cu barbia in spada.

Alta (deznadajduita, bajbaind cu mainile): Nu e nicio scapare. Crede-ma, crede-ma, n-am vrut asta. Nu mai vad nimic. Mi-e inima pe jaratec si mintea mi-e orbita de flacari. Sfasie din mine parerile de rau .

Cellino (pierit, parasit in voia soartei). Fiece cuvant al tau nu e decat minciuna si teatru nerusinat. Ah, mai spune-mi tu mie, tu, ca eu sunt un ticalos ...

Alta (tresare injunghiata, ii ia calma si aiurita mainile): N-am mintit (cu privirea naucita) Te voi scapa! Asculta, de jur imprejur e numai mare, suntem ca intr-un turn, dar  ...

Cellino (nu poate sa asculte): De ce ai facut asta? De ce Alta? Ah, cat ti-am spus sa te gandesti.

Alta: Taci si intelege ca asta e singura scapare. Jur imprejur e un brau de zid lat de o palma. Poti sta acolo in picioare. Te prinzi cu mana de grinda. Nu privi in jos ca sa nu cazi in mare. Fania, cauta cheia jos si deschide.

Cellino (cu dispret crispat, fara niciun fel de nadejde): Te-ai inecat acum in propriul tau venin, ca o reptila. Ah, daca nu te-as fi rugat atata! (are ca un junghi in inima) Daca ...  (iese paralizat aproape prin fereastra).

Vocea: Gondola a oprit la punte.

Alta (nu poate respira): Repede, repede. Ai sa scapi Am sa te scap! (apoi ramane, mereu aiurita, cu privirea inghetata. Intra Pietro).




Act venetian - Actul 1 - Scena 1
Act venetian - Actul 1 - Scena 2
Act venetian - Actul 1 - Scena 3
Act venetian - Actul 1 - Scena 4
Act venetian - Actul 1 - Scena 5
Act venetian - Actul 1 - Scena 6
Act venetian - Actul I - Scena 7
Act venetian - Actul 2 - Scena 1
Act venetian - Actul 2 - Scena 2
Act venetian - Actul 2 - Scena 3
Act venetian - Actul 3 - Scena 1
Act venetian - Actul 3 - Scena 2
Act venetian - Actul 3 - Scena 3
Act venetian - Actul 3 - Scena 4
Act venetian - Actul 3 - Scena 5
Act venetian - Actul 3 - Scena 6
Act venetian - Actul 3 - Scena 7


Aceasta pagina a fost accesata de 1243 ori.
{literal} {/literal}